Fiecare elev reprezintă un ansamblu de resurse cognitive, afective şi acţionale. Clasa şcolară este considerată adesea un sistem social, o societate în miniatură. Societatea şcolară are un caracter tranzitoriu, de aceea anumite modalităţi de organizare şi funcţionare (utilizarea timpului, disciplină, efectuarea sarcinilor, etc) au o anumită artificialitate, ceva ce face din ele doar un exerciţiu pentru rolul social viitor. Clasa şcolară este o realitate socială unde au loc numeroase fenomene cu evidente semnificaţii sociale. Aici are loc articularea conduitelor de predare şi învăţare, care creează un camp pedagogic în cadrul căruia se realizează un process de comunicare şi asimilare a ştiinţei.

O clasă este, înainte de toate, un mediu de comunicare, instrumentul instituţionalizat prin care partenerii acestui proces interacţionează reciproc şi în cadrul căruia sunt reflectate valorile şi ideologia unei societăţi. Relaţia profesor-elevi are un caracter asimetric, întrucât profesorul, deţinând rolul conducător, este cel care hotărăşte ce activităţi va desfăşura grupul clasei, cum se va lucra, ce se va învăţa. Interrelaţiile dintre membrii clasei conduc spre o organizare structurală internă a acestuia, în care fiecare influenţează şi este influenţat de ceilalţi. Aceste relaţii pot fi mai intense sau mai puţin intense, mai stabile sau mai puţin stabile, punându-şi amprenta asupra realizării obiectivelor urmărite. Dinamica clasei de elevi surprinde totalitatea transformarilor care au loc în interiorul colectivului, transformări care-i imprimă acestuia o anumită traiectorie. Este vorba de evoluţia colectivului clasei ca întreg, ca unitate de sine stătătoare şi nu de anumite modificări izolate ce se produc în interiorul său.

Citește mai mult: Valori care ghidează percepția, deciziile și acțiunile. Modalități relaționale specifice în sala...

“Să sperăm că... vom avea întotdeauna conflict, de tipul celor care duc la inovaţie, la apariţia unor noi valori" (Mary Parker Follett)

Capacitatea de a gestiona cu succes conflictele este o abilitate importantă pentru directorii de şcoli. Un motiv important pentru aceasta este faptul că managerii şcolari se confruntă cu divergenţele între nevoile individuale şi cele organizaţionale, solicitându-le să petreacă o mare parte din timpul lor pentru medierea conflictelor. Strategia „corespunzătoare” de gestionare într-o anumită situaţie necesită identificarea originii conflictului, a participanţilor precum şi a relaţiilor lor, în scopul de a aplica tehnica de soluţionare cea mai eficientă. În mod ideal tehnica trebuie să reducă dimensiunea disfuncţională a conflictului, astfel încât să se profite de funcţionalitatea acestuia pentru binele tuturor celor implicaţi. Din moment ce conflictul este inevitabil în şcoli, managerii şcolari trebuie să fie pregătiţi pentru a le răspunde, nu neapărat pentru a elimina, pentru că este imposibil, ci pentru a obţine beneficii de pe urma lor. În consecinţă, anticiparea, identificarea conflictelor trebuie să constituie primele două faze ale unui management al conflictelor eficient. Cercetările empirice desfăşurate au pus în evidenţă faptul că stările conflictuale sunt inevitabile în şcolile noastre. Pentru a le gestiona ca o resursă de creaţie directorii trebuie să recunoască că există conflicte şi să le conştientizeze pentru a fi tratate eficient. Înţelegerea conflictelor va permite directorilor de şcoli să se ocupe mai eficient de problemele organizaţionale ale şcolii, de implementarea schimbărilor în organizaţia şcolară. Nu numai managerii şcolari trebuie să depună eforturi pentru a înţelege conflictul, ci şi ceilalţi actori, cadrele didactice, pentru a nu cădea în capcana vizualizării în continuare a conflictului într-o perspectivă negativă.

Citește mai mult: Strategie de soluţionare a stărilor conflictuale din organizaţia şcolară

             Rezolvarea conflictelor diferă de percepţia comună asupra soluţionării de probleme – în special în şcoli. Profesorii, administratorii şi alte tipuri de personal din şcoli, responsabile cu managementul comportamental al elevilor, sunt cu toţii foarte conştienţi de conflictele interpersonale şi intergrup. O componentă considerabilă a responsabilităţilor acestor adulţi în interiorul şcolii este managementul conflictelor. Am fi nedrepţi să afirmăm că şcolile nu au metodologii de management comportamental. Există multe posibilităţi de soluţionare a problemelor dintre oameni şi grupuri de oameni. Folosirea arbitrării ca strategie în acest sens este larg răspândită. Arbitrarea este un proces în care o parte neimplicată direct în conflict determină soluţionarea acestuia; arbitrul conduce şi disputanţii trebuie să se supună conducerii sale. Acesta este cel mai caracteristic proces de implicare a adulţilor în conflict întâlnit în şcoli.

Citește mai mult: Practici de management comportamental în şcoli

           Conflictul este un dezacord între nevoi, intenţii, dorinţe, cereri. Conflictul interpersonal implică un dezacord intern şi înseamnă neînţelegerea dintre două părţi; conflictul intergrup are loc în interiorul unui grup de oameni sau între diferite grupuri de persoane. Fiecare dintre aceste tipuri de conflicte are un impact asupra şcolilor. Conflictul este o parte naturală şi vitală a vieţii. Când conflictul este înţeles, el poate deveni o oportunitate pentru învăţare şi creaţie. Sinergia conflictului poate crea două alternative – lucru ce nu a fost posibil înainte. Provocarea adusă de conflict este aceea de a aplica princiipile cooperării creative în relaţiile interumane. Când diferenţele sunt recunoscute şi apreciate – şi când părţile implicate în conflict se bazează una pe puterile alteia – se crează un climat care încurajează stima de sine a fiecărui individ şi oferă fiecăruia o oportunitate de împlinire.

Citește mai mult: Înţelegerea conflictelor ca oportunitate pentru invăţare