Campanie de informare, conștientizare, sensibilizare și motivare pentru atragerea și menținerea resurselor umane calificate în școli defavorizate din județele Dolj și Gorj
Diversitatea înseamnă să acceptăm faptul că oamenii sunt diferiţi în privinţa aspectului exterior şi personalitatii. Modul în care fiecare dintre noi înţelege şi respectă aceste lucruri contribuie la dezvoltarea şi consolidarea societăţii civile. Şansele egale reprezintă tratarea oamenilor în mod egal, corect, prin înlăturarea barierelor şi refacerea echilibrului.Diferenţele dintre noi ne dau nişte avantaje şi caracteristici unice şi o perspectivă distinctă asupra vieţii. Organizaţiile care vor să aibe succes trebuie să recunoască, să accepte şi să vadă care sunt avantajele diversităţii angajaţilor. Punctul de plecare este recunoaşterea atuului pe care îl au şi apoi să urmărească beneficiile diversităţii.
Actul didactic în sine are nevoie e o transformare, de o reformă care să pornească de la realitățile lumii contemporane. Educația trebuie să se adapteze noii paradigme în care societatea se dezvoltă, pentru a se face utilă și pentru a pune umărul la construcția viitorului. Școala nu își mai permite să rămână prizoniera trecutului, unde actul educațional se construia preponderent pe realația de subordonare dintre profesori și elevi, o relație care trebuie să recunoaștem că cel mai adesea avea la bază un respect născut mai degrabă din frică, decât din aprecierea profesională sau a calitățioi umane a cadrului didactic de la catedră.
Sursa: https://www.homeschoolcreations.net/homeschool-basics-what-is-your-teaching-style/
Citește mai mult: STILUL DE PREDARE SI DEZVOLTAREA PERSONALA
”Este de cea mai mare importanță să recunoaștem și să dezvoltăm toată diversitatea de inteligențe umane și toate combinațiile de inteligențe. Dacă recunoaștem acest lucru, cred că vom avea cel puțin o mai bună șansă de a ne ocupa în mod adecvat de problemele pe care le întâmpinăm în viață.” - Howard Gardner
Cunoașterea elevilor. Diferențe individuale de învățare la elevi
Citește mai mult: STILUL DE PREDARE ȘI DEZVOLTAREA PERSONALĂ
„A învăţa că în viaţă mai uşor se poate învinge ura cu dragostea, minciuna cu adevărul şi violenţa cu abnegaţia ar trebui să fie un element fundamental în educaţia oricărui copil!“ (Mahatma Gandhi)
Rădăcina latină a cuvântului violență este vis, care înseamnă „forță” și trimite la ideea de putere, de dominație, de utilizare a superiorității violenței împotriva celuilalt. Violența este o realitate schimbătoare, adesea insesizabilă. O problemă viu discutată este dacă agresivitatea constituie o trăsătură înnăscută sau una dobândită. Altfel spus, un individ este agresiv din naștere sau devine astfel prin forța împrejurărilor. Pentru Sigmund Freud, agresivitatea e o forță endogenă, pulsională, înnăscută. Agresivitatea este deci un instinct. Făcând o distincție între două categorii de instincte, instinctul vieții (Eros) și instinctul morții (Thanatos), Freud include agresivitatea în instinctul morții, care este responsabil de conduitele distructive ale individului, ale elevului. În mod tradițional, școala este locul de producere și transmitere a cunoașterii, de formare a competențelor cognitive, de înțelegere a sensului vieții și a lumii care ne înconjoară, de înțelegere a raporturilor cu ceilalți și cu noi înșine. În acest context, a vorbi despre violență acolo unde ne așteptăm să găsim cele mai bune condiții pentru formarea și dezvoltarea armonioasă a personalității poate părea un fapt cel puțin neverosimil. În ultimii ani, violența în rândul minorilor a constituit subiectul a numeroase dezbateri mediatice. Violența în rândul minorilor este în continuă creștere. Câteva întrebări se impun pe marginea acestui subiect: Putem vorbi de o creștere a violenței în rândul elevilor? Care sunt faptele ce pot fi încadrate în violența școlară? Există zone și școli care sunt mai predispuse la violență? Ce poate face școala pentru prevenirea violenței juvenile?