Campanie de informare, conștientizare, sensibilizare și motivare pentru atragerea și menținerea resurselor umane calificate în școli defavorizate din județele Dolj și Gorj
Dezvoltarea organizaţională se referă la imbunătăţirea performanţelor la nivel individual, de grup şi organizaţional, la imbunătăţirea abilităţii organizaţiei de a răspunde în mod eficace la schimbările din mediul extern. Se referă la creşterea capabilităților interne, asigurându-se că structurile organizaţiei, sistemele de resurse umane, posturile, sistemele de comunicare şi procesele de leadership/management valorifică pe deplin motivaţia oamenilor şi îi ajută să funcționeze la potenţialul lor maxim.
Dezvoltarea organizaţională se referă la măsurarea şi identificarea factorilor care încurajează sau împiedică performanţa. Instrumentele de măsurare pentru organizaţii sunt concepute să: măsoare cultura, climatul şi eficacitatea organizaţională, identifice pârghiile de schimbare, găsească barierele în faţa adaptării, implicării membrilor şi eficacităţii organizaţionale, dezvolte strategii pentru construirea unor culturi de înaltă performanţă, monitorizeze schimbarea şi îmbunătăţirea în timp.
O problemă importantă cu care se confruntă societatea modernă, ce afectează direct şi imediat, dar şi indirect, pe termen nedeterminat, viaţa indivizilor, a colectivelor şi a societăţii în ansamblu, este problema comunicării. Caracteristică specific umană, comunicarea este liantul indivizilor dintr-o colectivitate, ce oferă posibilitatea cunoaşterii opiniilor acestora, a omogenizării sub aspect psihosocial, asigurând funcţionarea normală a colectivului, indiferent de mărimea şi natura sa.
Citește mai mult: Dezvoltarea organizațională: conştientizare, acceptare şi acţiune
Instrumente de prevenire a abandonului școlar
Abandonul şcolar timpuriu este atât o problemă individuală, cât şi a întregii societăţi. Există multe motive de ce unii tineri renunţă la educaţie înaintea terminării studiilor: dificultăţi de învăţare, probleme sociale sau lipsă de motivaţie, de orientare sau de sprijin. Nivelurile scăzute de educaţie nu au consecinţe grave numai pentru tinerii în cauză, dar implică folosirea ineficientă a cheltuielilor de învăţământ, în plus, având în vedere schimbările demografice actuale, şi anume îmbătrânirea populaţiei, ţările europene nu îşi pot permite risipa de talente.
În limbajul de specialitate se realizează o diferenţă între termenele de „părăsirea timpurie a şcolii” respectiv „abandonul şcolar”. Termenul „părăsirea timpurie a şcolii” include renunţarea la toate formele de educaţie şi formare profesională înainte de finalizarea învăţământului secundar superior sau echivalentul în educaţia şi formarea profesională (ciclul superior al liceului, clasele XI – XII/XIII, precedat, după caz, de anul de completare) până când „abandonul şcolar” este utilizat cu un sens mai restrâns: ea se referă la întreruperea unui curs în desfăşurare în învăţământul general sau profesional şi de formare.
Citește mai mult: EFECTUL ABANDONULUI ASUPRA VÂRSTEI ȘCOLARITĂȚII
Conținutul activităților manageriale de la nivelul activităților didactice este orientat de o serie de principii:
a. principiul eficienței activitatii manageriale, realizat pe baza aplicării metodelor de informare și elaborare a deciziilor, de activizare a personalului în stabilirea deciziilor
b. principiul conducerii participative și al unității de actiune a tuturor factorilor care cooperează la realizarea obiectivelor manageriale, pe baza cunoașterii temeinice a unității școlare;
c. principiul organizării și programării raționale a tuturor activităților manageriale, în funcție de obiective;
d. principiul conducerii dinamice, pe baza unui stil eficient și al respectării unor norme de conduită: responsabilitate, prestigiu, autoritate, ordine, disciplină, motivatie, stimulente morale și financiare,
e. principiul inovării permanente a metodelor și tehnicilor manageriale, a metodelor de predare-învățare-evaluare, de cercetare științifico-metodica şi de inovare a învățamântului.
Citește mai mult: CARACTERISTICILE NORMATIVE ALE MANAGEMENTULUI ACTIVITĂȚILOR DIDACTICE
Cele patru funcţii de bază ale managementului (conducerii) sunt:
1. Planificarea
2. Organizarea
3. Conducerea personalului
4. Controlul.
Planificarea este procesul prin care se stabilesc obiectivele organizației, se stabilesc sarcinile ce trebuie îndeplinite pentru a realiza obiectivele organizaţiei, se stabilește modul în care trebuie îndeplinite sarcinile şi precizarea momentului în care trebuie îndeplinite. Prin intermediul planurilor, managerii conturează cu exactitate ceea ce trebuie să facă organizaţiile pentru a obţine succesul. Planificarea priveşte atât succesul organizaţiei în viitorul apropiat (pe termen scurt), cât şi în viitorul mai îndepărtat (pe termen lung).
Citește mai mult: DIAGNOZĂ ȘI PROGNOZĂ ÎN MANAGEMENTUL ȘCOLAR
Specificul şcolii decurge, în esenţă, din faptul că ea este învestită cu funcţia de a produce învăţare şi îşi structurează celelalte aspecte organizaţionale şi funcţionale în această direcţie. Ceea ce apropie şcoala de celelalte organizaţii este caracteristica ei de organizaţie care învaţă. Ceea ce o deosebeşte este că ea produce învăţare. Şcoala se caracterizează prin două activităţi de bază distincte şi interdependente în acelaşi timp: activitatea managerial administrativă - vizează conducerea şi administrarea şcolii, structurile care reglementează activitatea cadrelor didactice şi rolul lor institutional; activitatea pedagogico-educaţională - bazată pe o logică pedagogică, în mare măsură nonorganizaţională, care înseamnă că activitatea pedagogică este reglementată de norme ce decurg din natura proceselor de predare-învăţare şi implică raporturi specifice ale elevilor şi profesorilor, cu ştiinţa.
Din perspectivă organizaţională, şcoala este un mediu social organizat al cărui scop este producerea socializării secundare şi a învăţării, care permite integrarea eficientă şi împlinită a tânărului în societatea adultă.