Ultimele decenii s-au centrat, ȋn educaţie şi formare profesională, pe schimbarea  paradigmei  de la invatamantul  traditional   bazat pe  competitive, la invatamantul  modern – bazat pe cooperare.

Activitatea in conditii de cooperare necesita o pregatire speciala si o modificare de rol, atat in ceea ce-l priveste pe profesor, cat si pe elevi.

Profesorul trebuie sa renunte la rolul traditional de transmitator de cunostinte, de diriguitor al activitatii din clasa, pentru a si-l asuma pe acela de colaborator, consultant si facilitator al activitatii de invatare.

Citește mai mult: COOPERAREA INTRE ELEVI – FACTOR DETERMINANT PENTRU SUCCESUL SCOLAR

– Activități de stimulare a inteligențelor multiple –

            Conceptul de inteligenta nu este deloc un concept usor de definit si de inteles. Pentru a gasi o definitie “inteligenta” a inteligentei ar fi bine daca am face o usoara trecere in revista a tuturor curentelor si opiniilor formulate de-a lungul timpului. Dar pentru ca acest lucru ar ocupa o parte foarte mare din acest referat, ne-am oprit atentia asupra unei singure definitii a inteligentei, citata din Dictionarul de cerebrologie (1998) de Leonard Gavriliu, in cartea sa “Inteligenta si patologia ei”:  

Citește mai mult: TIPURI DE INTELIGENȚĂ ȘI METODE DE STIMULARE A ACESTORA LA ȘCOLARI

În afara calităţilor morale şi manageriale, directorul unităţii de învăţământ trebuie să fie un bun comunicator, îndeplinind, în acest fel, sarcina de distribuitor de informaţii şi consultant pentru echipa pe care o conduce. De aceea, managerul şcolar trebuie să stăpânească, dincolo de comunicarea didactică, principiile şi deprinderile unei comunicări manageriale eficiente, prin care să poată stabili relaţii interumane armonioase şi să realizeze un climat de parteneriat între toţi factorii care contribuie la educaţie.

Există foarte multe situaţii în care managerul trebuie să facă dovada unei bune comunicări orale sau scrise, cel mai frecvent, însă, sunt situaţii de comunicare orală (discursurile din cadrul şedinţelor consiliilor profesorale sau cu părinţii, de analiză a lecţiilor asistate, de la începutul şi sfârşitul anului şcolar etc.).

Comunicarea eficientă nu se rezumă numai la abilitatea de a vorbi. Liderii eficienţi trebuie să fie în aceeaşi măsură şi buni ascultători. Ascultarea critică este o abilitate dobâdită care implică auzirea, înţelegerea, interpretarea şi rememorarea mesajului. Abilitatea de comunicare a managerului, şi nu numai, constituie o exigeţă fundamentală pentru calitatea raporturilor interpersonale dintr-o organizaţie.

În ultimii ani, se fac din ce în ce mai auzite variate interpretãri si abordãri ale managementului educational. Acesta este acceptat ca un factor ce trebuie sã asigure: în aspect social - buna functionare a institutiilor educative; în aspect pedagogic - realizarea functiilor de bazã ale sistemului educational, formarea personalitãtii; în aspect economic - satisfacerea societãtii cu resurse de muncã etc.

Unele interpretãri ne orienteazã spre tratarea complexã a managementului educational, sustinînd cã în activitatea lor, directorii de scoli trebuie sã realizeze toate sarcinile înaintate sistemului de învãtãmânt de societate. Prin aceastã prismã, managementul educational impune conducãtorului scolar functii ca: perfectionarea continuã a activitãtii; transpunerea în practicã a unor politici educationale, valorificarea rationalã a resurselor pedagogice, consiliere psiho-pedagogicã etc.

Citește mai mult: COMUNICAREA MANAGERIALĂ EFICIENTĂ. PERSONALITATEA MANAGERULUI ŞCOLAR

             In definirea inteligenţei, conceptul central este acela de aptitudine care contribuie la adaptarea individului la situații noi, abilitate relaţionată cu aspectele intelectuale și cognitive ale adaptării noastre la diverse şi la noi situații.

Treptat, ȋn cadrul cercetărilor abilităţilor umane, teoria inteligenței s-a dezvoltat, apărând conceptul de inteligențe multiple, dezvoltată de Howard Gardner şi s-a ȋmbogăţit cu un cadru conceptual diferit de cel intelectual şi cognitiv, şi anume cu conceptul de inteligenţă emoţională dezvoltat de Daniel Goleman.

Profesor pe domenii de educaţie şi Psihologie la Universitatea Harvard, de asemenea pe domeniu medical conex (neurologie) la Universitatea din Massachusetts, H. Gardner a definit inteligenţa ca fiind o abilitate ,,multidimensională”, cu care individual poate rezolva probleme sau poate să creeze produse care, ȋn cultura umana şi la un anumit timp, pot fi valorizate. Ȋn această conceptualizare, H. Gardner, observȃnd că, desi copiii aveau coefficient de inteligenţă ȋnalt, aceştia ȋntȃmpinau totuşi diferite dificultăţi ȋn procesul de ȋnvăţare la şcoală.

Pornind de aici, H. Gardner a ȋnţeles că nu există un singur tip de inteligență, şi mai precis că inteligenţa măsurată classic, prin teste acceptate socio - educational, era un concept cel puţin limitativ.  Monitorizȃnd stilul de ȋnvăţare şi manifestarea diferită a aptitudinilor, H. Gardner a observant că diferitele tipuri de inteligenţă nu sunt differentiate cultural sau biologic ci sunt dezvoltate ȋn relaţie cu stilurile diferite de ȋnvăţare si cu constelaţia de aptitudini cu care se naşte fiecare individ.

Citește mai mult:  TIPURI DE INTELIGENTA SI METODE STIMULARE A ACESTORA LA SCOLARI