Campanie de informare, conștientizare, sensibilizare și motivare pentru atragerea și menținerea resurselor umane calificate în școli defavorizate din județele Dolj și Gorj
În ultimii ani în spațiul educațional se face frecvent referire la „școala secolului 21”, „profesorul în secolul 21”, „abilitățile secolului 21” etc. Ne putem întreba oare ce realități inspiră o asemenea preocupare? Un prim răspuns ar putea veni din înțelegerea faptului că educația în secolul 21 este profund afectată de schimbările din societate: globalizarea, tehnologia, dinamica pieței muncii, imigrația etc. Aceste aspecte generează la rândul lor modificări la nivel de finalități, conținuturi, practici educaționale sau tendințe în formarea profesorilor. Sistemele educaționale din întreaga lume sunt în căutarea celor mai bune practici pentru a pregăti copiii și tinerii din școlile de astăzi pentru a face față solicitărilor de viață și de muncă tot mai complexe ale secolului 21.
Un profesor pentru secolul 21 este conștient de faptul că trebuie să pregătească elevii pentru viitor și nu pentru prezent. Acest lucru presupune viziune, iar în plan acțional o preocupare sistematică pentru a dezvolta elevilor „abilitățile secolului 21”: comunicare, cooperare, gândire critică, creativitate. Se apreciază că aceste aceste abilități vor face diferența între cei care sunt și cei care nu sunt pregătiți pentru a face față provocărilor secolului 21. Provocările pentru profesori constau în a crea situații de învățare pentru ca elevii să exerseze aceste abilități în contextul disciplinelor din curriculum.
Educația în secolul 21 nu se mai poate face doar cu tabla și cu creta. Tehnologia a avansat și pune la dispoziția spațiului educațional instrumentele sale. Tinerii și copiii sunt atrași de cultura digitală și de suporturile tehnice care o promovează. Pentru a intra in conexiune cu acești tineri și copii, profesorii trebuie să vorbească limba lor, să valorifice abilitățile lor pentru oferirea de noi experiențe de învățare (Cucoș, 2008). Noile tehnologii de informare și comunicare pot ușura instruirea, pot să îi confere acesteia noi dimensiuni în spațiul virtual (jocuri virtuale, grupuri de discuții, clase mobile, resurse on line, proiecte de grup on line, portofolii digitate etc.). Integrarea tehnologiei în practicile de instruire aduce experiențele de învățare la un alt nivel și mult mai apropiat de limbajul generației nativilor digitali.
Importanța codului de etică și deontologie profesională
Orice organizatie, indiferent de dimensiunea ei, este intr-o permanenta interconectare cu mediul sau interior (angajati, management) si exterior (parteneri, beneficiari, comunitatea etc). Acest lucru implica comportamente, atitudini, proceduri, decizii, sanctiuni etc. In acest context organizatia are nevoie de un reper care sa ii ghideze scopurile, actiunile si comportamentele catre o atitudine proactiva, responsabila in concordanta cu echilibru social si de mediu.
O expresie a acestei viziuni sunt codurile de etica si conduita, ca grupare a valorilor si a principiilor functionale ale organizatiei in raport cu cerintele de echitate sociala si de mediu. Orice organizatie, chiar si cea mai sincera si mai implicata in comunitate are nevoie de un cod de etica care sa identifice practicile etice si standardele acceptate unilateral.
Citește mai mult: Importanța codului de etică și deontologie profesională
CE ESTE ETICA?
Etica este o ştiinţă filozofică ce studiază morala ca pe una din cele mai importante laturi ale existenţei umane şi sociale. În acelaşi timp etica este şi o disciplină ştiinţifică, deoarece în cadrul ei sunt elucidate două grupe de probleme:
Ø probleme teoretice propriu-zise ce se referă la natura şi esenţa moralei,
Ø probleme ce ţin de modul în care ar trebui să procedeze omul, după ce principii şi norme să se conducă în viaţă.
FUNCTIILE ETICII
Temeiurile actualităţii eticii şi importanţa practică a ei pentru om şi umanitate sunt elucidate prin funcţ iile specifice ale eticii. De obicei, sunt elucidate în literatura de specialitate următoarele funcţii ale eticii: funcţia cognitivă, funcţia normativă, funcţia persuasivă şi funcţia educativă.
Funcţia cognitivă - este funcţia principală, în sensul că celelalte funcţii nu se pot realiza adecvat decît cu condiţia realizării ei. Această funcţie s-a materializat de-a lungul timpurilor şi se poate realiza pe trepte succesive:
Citește mai mult: Etica : funcții, categorii, dileme ale eticii
Bariere în comunicarea didactică și soluții de îndepărtare a acestora
Comunicarea didactică este un ansamblu de activităţi, o formă de relaționare între educat și educator, în cadrul căruia comunicarea prin limbaj este doar una dintre componente. Comunicarea are un caracter deosebit de complex prin multitudinea de factori care o infuențează, dar și prin multitudinea de acțiuni pe care le incumbă. Scopul final al acestei comunicări este modelarea în sens pozitiv a personalităţii elevului, transformarea lui într-o persoană care a dobândit competențe care o fac să se integreze pe piața muncii și în societate. Mesajul didactic trebuie făcut în așa fel încât elevii să transforme situața de învățare în experiență de învățare. Comunicarea didactică presupune, aşadar, interacţiune, căci altfel avem de-a face cu discursuri paralele. Pe lângă canalul verbal, lingvistic, se recurge și la comunicarea nonverbală și la cea paraverbală. La fel de importantă în comunicare este și spațiul didactic în care se desfășoară ora. Dirijată de profesor ca manager al clasei de elevi, comunicarea este instrumentată, rareori spontană, lăsată la voia întâmplării, căci doar așa este spre beneficiul tutoror. Comunicarea didactică se caracterizează prin următoarele trăsături:
Educatiei ii revine rolul de a forma modele de comportament si conduita morala. Tipul de educatie pe care încercam sa-l oferim elevilor este unul raportat la societatea de azi. Descoperirile tehnicii si conceptiile sociale se schimba cu repeziciune chiar de la un an la altul și atunci este foarte important sa se pună accentul pe latura formativa a educatiei, sa-i formam elevului capacitatea de a se adapta la noi provocări, pe capacitatea lui de adaptabilitate si de gandire analitica si interpretare a realităților sociale.
Educaţia morală este o latură a educaţiei care ca scop formarea profilului moral al personalităţii şi al comportamentului socio-moral al individului. Specificul său este determinat, pe de o parte de particularităţile moralei, ca fenomen social, care-l conferă conţinutul, iar pe de altă parte, de condiţiile socio-psihologice ce sunt implicate în realizarea ei. Raportarea la societate şi raportarea la subiect sunt cele două cadre de referinţă indispensabile unei fundamentări pedagogice a educaţiei morale.
Etica are un caracter aplicativ materializat în elaborarea şi recomandarea unor soluţii ştiinţifice, pentru soluţionarea optimă a problemelor morale. Morala, însă, este o formă a conştiinţei sociale, care reflectă şi fixează în principii, norme, reguli, cerinţele de comportare privind raporturile dintre indivizi şi dintre individ şi colectivitate (naţiune, societate, familie). Normele de comportament moral nu sunt cuprinse în articole de lege, ele constituie cerinţe de conduită.
Citește mai mult: Educația morală. Modele de comportament și conduită morală