Campanie de informare, conștientizare, sensibilizare și motivare pentru atragerea și menținerea resurselor umane calificate în școli defavorizate din județele Dolj și Gorj

Dezvoltareapersonală a cadrelordidacticedin medii dezavantajate prinactivitățide mentorat

Analiza nevoilor de formare răspunde unei game largi de factori interesaţi, dintr-o multitudine de perspective, ea este parte integrantă a eforturilor de îmbunătăţire continuă a calităţii procesului educaţional.

Prin analiza de nevoi, cadrele didactice participă la un exerciţiu de autoreflecţie asupra rolului şi poziţiei dezvoltării profesionale, ceea ce contribuie la dezvoltarea abilităţilor individuale de utilizare a reflecţiei.

Identificarea nevoilor cadrelor didactice de formare continuă conduce spre stabilirea faptului de ce formarea respectivă este relevantă, cum va îmbunătăţi performanţele, cum va conduce la o diferenţă faţă de activitatea anterioară; cum se poate face o relaţionare a performanţelor ameliorative cu scopurile iniţiale. Principalul este ca fiecare cadru didactic să conştientizeze, să sesizeze apariţia problemei, extensia, importanţa şi aria de răspândire a problemei, să se stabilească cauzele apariţiei problemei, să se descrie contextul (situaţia actuală) din punct de vedere al problemei respective şi al efectelor produse pe plan personal, instituţional, comunitar.

                     qual aug2019 200                

                       Sursa: http://1-2-3.education/centru-educational/modulul-5e-dezvoltare-personala/

Conceptul de „dezvoltare personală” ( acest concept este denumit „self help” sau ,,evolutie personala” in alte culturi sau regiuni geografice) include o serie de activităţi care dezvolta personalitatea in directia potentialului maxim al unei persoane , printre aceste activitati enumerandu-se: sportul, mişcarea, cititul unor materiale (articole, carti, etc) pe teme despre comunicare, relaţii, socializare, emotii, dragoste, comunicare, creativitate, bariere-dificultăţi, etc., mai exact teme ale existentei omului, ca fiinţă.

Abordarea temei „Organizatia scolara in comunitate” îşi găseşte legitimarea în tendinţele actuale ale extinderii câmpului educaţional de la organizaţia şcolară către alţi agenţi educaţionali.

Şcoala este pe de o parte o instituţie care oferă un serviciu social, care este direct influenţată de ceea ce se întâmplă în mediul social, transmite cunoştinţe, dezvoltă abilităţi, norme, valori recunoscute şi acceptate social; pe de altă parte are o logică internă de dezvoltare, reproduce propriile norme şi valori, are propriul sistem de organizare.

Privită dintr-o altă perspectivă, şcoala, este o instituţie care funcţionează într-o comunitate alcătuită din mai mulţi factori de educaţie: familie, autorităţi, organizaţii guvernamentale şi neguvernamentale, agenţi economici etc. care au la rândul lor o ofertă educaţională explicită şi/sau implicită. Organizaţiile şcolare sunt astfel, supuse presiunii multiplilor factori: a grupurilor ideologice care activează la nivel local, a sistemelor politice, a condiţiilor economice şi a diverselor tendinţe manifestate în societate. Astfel, asupra şcolilor sunt manifestate influenţe de ordin: economic, politic, culturale şi ideologice. Şcolile depind de mediul în care funcţionează în ceea ce priveşte: obţinerea resurselor materiale, resursele umane, resursele financiare, resursele informaţionale etc.

Organizatia școlară trebuie să ofere elevilor un mediu sigur si armonios, în care spatiile de invatare sunt echipate adecvat și raspund nevoilor colective si individuale ale elevilor.

Resursele, metodele de predare si spatiile aferente permit accesul si participarea activa a tuturor elevilor. Angajarea personalului se face dupa criterii clare (standarde minime privind calificarile si experienta) de recrutare si selectie, organizatia defineste o fisa a postului, pune la dispozitia personalului programe de initiere si de formare continua.

Proiectare si dezvoltare – organizatia este receptiva la nevoile indivizilor, agentilor economici si comunitatii (factori interesati externi), dar si la diferitele nevoi ale elevilor (factori interesati interni).

Organizatia este preocupata permanent de proiectarea si dezvoltarea unor programe de studiu care sa raspunda nevoilor factorilor interesati, programe ce plaseaza elevul in centrul lor de interes. Acestea au un caracter de includere sociala, asigurand accesul si egalitatea sanselor pentru elevi. În contextul unei societăţi care se schimbă, învăţămantul românesc trebuie să-şi asume o nouă perspectivă asupra funcţionării şi evoluţiei sale.

Școala funcţionează într-un context social larg, complex alcătuit din societatea globală, constitută ca sistem social global (naţional, statal). Influenţele contextului social global asupra instituţiilor de învăţământ se materializează în: finalităţi ale educaţiei (scopuri şi obiective), conţinuturi ale disciplinelor, modul de organizare al sistemului de educaţie şi al instituţiilor, reglementări de ordin juridic şi administrative.

Pe de altă parte, şcoala funcţionează într-un context social imediat, într-o comunitate locală şi zonală, care furnizează elevii dar care are un set de aşteptări cărora instituţia şcolară trebuie să le răspundă.

Din punctul de vedere al beneficiilor pe care le aduce, parteneriatul poate fi definit ca o modalitate eficientă în realizarea reformei managementului fie prin schimbarea practicilor manageriale, fie prin schimbarea modului în care sunt abordate problemele publice, astfel încât soluţionarea lor să devină fezabilă prin parteneriat. Parteneriatul poate fi o soluţie pentru alocarea şi folosirea resurselor locale la nivel comunitar, pentru atragerea altor resurse externe pentru rezolvarea problemelor comunitare.