Campanie de informare, conștientizare, sensibilizare și motivare pentru atragerea și menținerea resurselor umane calificate în școli defavorizate din județele Dolj și Gorj
„Omul raţional se adaptează la lumea înconjurătoare; omul iraţional persistă în încercarea de a adapta lumea din jur la el. Prin urmare, progresul depinde de omul iraţional”. Murphy
Societatea omenească a acumulat, de-a lungul anilor, o vastă experienţă concretizată într-un ansamblu de valori materiale şi spirituale. Acestea realizează distinctivitatea între comunităţile umane, între popoare şi între naţiuni. Pentru a-şi asigura continuitatea şi identitatea culturală, fiecare societate conservă şi transmite noii generaţii valorile sale prin intermediul educaţiei. Educaţia mediază astfel raportul individului cu societatea asigurând asimilarea, de către individ, a unor valori şi modele culturale în scopul adaptării sale la cerinţele şi la solicitările vieţii sociale.
Scopul fundamental al educației, ca activitate eminamente socială, constă în formarea și transmiterea unei anume experiențe de viață către un subiect uman care este angrenat, astfel, într-un mecanism de influențare sistematică și conștientă, în conformitate cu finalitățile urmărite prin scopuri și idealuri collective și individuale.
„Paradoxul etic” poate fi pus sub semnul unei grave interogaţii pentru o persoană: să-şi asume responsabilitatea şi riscurile inerente acţiunii sale sau să rămână la judecata morală, abstractă, lipsită de angajare responsabilă.
Această dilemă - responsabilitate/moralitate - impune mutarea accentului discursului asupra codului de conduită a cadrului didactic de la „moralism” la etica responsabilităţii.
Literar prin responsabilitate se înţelege obligaţia de a răspunde, de a da seamă de ceva, de a manifesta o atitudine conştientă faţă de obligaţiile sociale. În acest sens, o definiţie formală a responsabilităţii sociale prevede obligaţia managerului de a alege şi aplica acele acţiuni care contribuie la bunăstarea individului în consens cu interesul societăţii şi al organizaţiei pe care o conduce.
Moralitatea, adică însuşirea a ceea ce este moral, presupune dinamism, acţiune umană mai mult sau mai puţin conştientă, liberă şi responsabilă totodată. Dar toate acestea au şi contrarele lor (inconştienţa,constrângerea): moralitatea se opune imoralitatăţii, adică voinţei de a face rău, egoismului, injustiţiei, fărădelegilor comise intenţionat, desfrânărilor şi depravărilor, corupţiei. De asemenea, moralitatea diferă şi de a-moral, adică de cel care crede că omul ar putea trăi şi fără ca să-şi reglementeze şi să-şi ordoneze viaţa potrivit unor scopuri şi norme viabile. Pe scurt spus, discuţiile privind moralitatea se direcţionează pe o imaginară axă a raporturilor vieţii normale şi echilibrate a omului cu stările anormale.
Citește mai mult: MORALITATEA, DIMENSIUNE A EXISTENŢEI UMANE
- Metode si tehnici de interventie în cazul copiilor cu ADHD și tulburări de comportament -
Delimitări conceptuale
ADHD, din englezescul Attention deficit hyperactivity disorder, reprezintă o tulburare psihiatrică, caracterizată prin probleme de concentrare, hiperactivitate și impulsivitate.
Diagnosticul de ADHD este pus copiilor, în general în perioada începerii școlii (aprox. 6-7 ani), când aceștia se confruntă cu probleme de învățare, de atenție și manifestă o energie excesivă ce nu este canalizată spre o acțiune concretă.
În România, se estimează că există peste 200000 de copii diagnosticaţi cu această afecţiune. Este cea mai frecventă tulburare psihiatrică la copiii şcolari, prevalenţa bolii fiind variabilă. Estimările recente ale cercetătorilor arată că 3-12% dintre copiii de vârstă şcolară au ADHD, iar din totalul populaţiei lumii cu vârstă între 0 şi 18 ani, 3-5% sunt afectaţi de ADHD.
REALITATI SI FAPTE DESPRE ADHD
Prevalenţa de apariţie a simptomelor tulburarii de atenţie cu hiperactivitate este, ȋn populaţia generală, de 5-8% ȋntre copii și 4-7% dintre adolescenți au ADHD (la fel, la 3-5% dintre adulți).
Prevalenta ADHD scade oarecum odată cu vârsta, ceea ce înseamnă că unii copii cu ADHD se vor recupera din tulburare la vârsta adultă (estimată a fi adulţi recuperaţi:10-34%, ȋnsă depinzând de definiția data recuperarii)
Abordarea educaţiei din perspectiva celui ce învaţă; desfășurarea procesului educațional din perspectiva unei pedagogii axate pe competențe sunt doar cîteva dintre noile imperative educaționale la care trebuie să răspundă sistemul de învățământ.
Toate aceste realități solicită un personal didactic calificat, implicat într-un proces permanent de dezvoltare personală și profesională, condiții favorabile pentru valorificarea potențialului și dezvoltarea a noi competențe, dar și redefinirea rolului și misiunii cadrului didactic, capabil să activeze în baza unor standarde actualizate, în mod continuu. Competența științifică, competența psihopedagogică, dar și cea psihosocială a cadrului didactic sunt interdependente și definitorii în asigurarea unui proces instructiv-educativ de succes.
Leadershipul, în general și educațional, în special, sunt concepte studiate pe larg în Occident și promovate de cercetători și practicieni din domeniul educaţional, contribuind la consolidarea și formarea competențelor pedagogice și, implicit, la dezvoltarea profesională a cadrului didactic-formator, a profesorului-lider care este capabil să se adapteze și să-și îmbunătățească activitatea prin acțiuni de dezvoltare, reușește să ia decizii profesionale în vederea optimizării procesului didactic. Acest concept se referă la abordarea şi perceperea profesorilor ca lideri ai propriei activităţi, lideri ai clasei de elevi, lideri ai procesului de dezvoltare personală şi organizaţională,
Citește mai mult: Abordarea rolurilor cadrului didactic în contextul Leadershipului educational