A vorbi despre managementul clasei nu este un lucru uşor. Ideea nu este nouă, desigur, dar este în continuă schimbare, iar astăzi există un număr mare de concepţii şi practici ale managementului clasei. Nu vom întocmi o listă completă şi nici nu vom face o analiză a acestora, ci vrem, mai degrabă, să oferim o reflecţie mai cuprinzătoare cu privire la modul de înţelegere a diferitelor viziuni ale managementului clasei.

Vom încerca, de asemenea, să analizăm relaţia dintre managementul clasei şi managementul şcolii, punând accent pe necesitatea unei coerenţe între aceste diferite tipuri de management.

În literatura de specialitate, coexistă diferite definiţii ale managementului clasei. Vorbind desire managementul clasei, ne reform la organizarea timpului, a spaţiului şi punerea în aplicare a activităţilor de predare, învăţare şi evaluare, sau vorbim desire mangementul unui grup de elevi în interacţiune?

Care sunt obiectivele managementului clasei? Care sunt mijloacele adecvate pentru a le pune în aplicare? Care sunt actorii şi care sunt rolurile lor? Care sunt scopurile sale? Managementul clasei include toate elementele practicii predării sau nu este vorba decât de un element particular al acestei practici? Multe dintre aceste întrebări vor primi un răspuns în acest articol, însă cea mai mare parte a lor va rămâne în suspans sau va duce la răspunsuri foarte diferite.

Citește mai mult: Managementul clasei şi managementul şcolii. Armonizarea diferitelor practici de management

Evoluțiile în timp, înregistrate de istoria teoriilor despre organizații, subliniază interesul acordat conducerii lor. Chiar dacă interesul a fost centrat pe organizații, pe conducerea lor, evoluția istorică a teoriilor arată că unele au apărut ca reacție la teoria dominantă într-un moment dat, altele s-au constituit ca o prelungire a teoriei dominante. De fapt, prin interesul acordat organizațiilor și conducerii iar în prelungire, interesul acordat organizațiilor școlare, arată necesitatea dezvoltării unui management școlar și a profesionalizării funcției de director de școala sau manager școlar.În condițiile condițiilor procesului decizional, managerii ar trebui să se ocupe de acțiunile lor tot mai mult, într-un nou ciclu, care presupune: date - informații - fundamente - acțiuni și care este, de fapt, managementul cunoașterii. În acest fel, realizarea unei bune gestionări a cunoștințelor se impune, în scopul de a asigura performanța și eficiența în domeniul educațional.

Specialiştii în domeniu apreciază că există o relaţie foarte stransă între progresul tehnologic şi investiţia în educaţie cu implicaţii în toate domeniile vieţii: economic, social, politic, cultural. Deşi cea mai largă idee răspândită cu privire la calitate este că aceasta costă scump în ultimă instanţă, cercetările au demonstrat contrariul. Calitatea serviciilor educaţionale este un obiectiv social dorit, iar contribuţia sa la creşterea eficienţei întregii economii este hotărâtoare.

Citește mai mult: MANAGEMENTUL INSTITUȚIONAL ȘI VALORILE COMUNITĂȚII EDUCAȚIONALE

Ce este trauma? Specialistii au definit acest fenomen psiho-social negative ca fiind ,,o experienţă personală de ruptură, care are loc din pricina factorilor situaţionali ameninţători care copleşesc posibilităţile personale de autoreglare.”, in acelasi  timp, trauma este pasul anterior bolii psihice care ar putea sa apara in urma unor experiente de soc prin care poate trece o persoana, ,,…deşi evenimentele traumatice nu sunt normale, trauma este cât se poate de normală, din păcate, ea fiind ultima barieră existentă înainte de distrucţie.” (Conf. Univ. Dr. Diana Vasile, psiholog clinician, pishoterapeut şi Preşedintele Institutului pentru Studiul şi Tratamentul Traumei).

Citește mai mult: GESTIONAREA CAZURILOR DE TRAUMA PENTRU SCOLARI

-        TRAUMA - Identificarea timpurie și intervenția adecvată în mediul școlar - 

Când devin elevi, copiii se confruntă cu sarcina de a-și găsi locul în noua lume a instituției școlare extinse, cu toate structurile și regulile sale. Ei trebuie să învețe și cum să construiască relații și să-și formeze un simț al apartanenței la spațiul său intern și la conviețuirea în comunitate împreună cu grupuri și indivizi diverși. Copiii trebuie să învețe „cum să se adapteze unul la altul, să accepte și să respecte regulile, să dea naștere și să pună în aplicare propriile idei într-un mod corespunzător, să fie capabili să gestioneze dezamăgirile și constrângerile”.

În calitate de instituție educațională, școala stabilește o gamă de cerințe specifice: performanțele școlare ale elevilor sunt în mod sistematic inspectate, examinate și comparate cu ale celorlalți. Deloc surprinzător, așteptările și presiunea percepută în ceea ce privește realizările, precum și stresul legat de acestea, pe de-o parte și un climat școlar negativ în general, de cealaltă parte, sunt factori importanți care facilitează bullying-ul în școală.

Citește mai mult: GESTIONAREA CAZURILOR DE TRAUMĂ PENTRU ȘCOLARI