Atasamentul format in mica copilarie devine baza increderii, stimei de sine, a prezentei sau absentei vulnerabilitatii si al gradului de adaptare comportamentala la mediu ale copilului. Numeroase organizatii dedicate dezvolarii copilului au realizat programe de intarire si modelare comportamentala care sa ajute un copil cu tip de atasament nesigur – evitant sau cu tip de atasament nesigur -insecurizant  (ambivalent-rezistent) ori cu tip de atasament dezorganizat (inconsistent) sa-si insuseasca si interiorizeze modele de comportament specifice tipului de atasament securizant.

In acest sens, exemplificam activitatea Fundatiei Terres des hommes (TDH), infiintata in 1960 in Elvetia si activa in peste 35 tari ale lumii. a dezvoltat metode de joc cu scop psihosocial (in anul 2007 a publicat primul ,,Manual de jocuri cu scop psihosocial”). Din acest material, am selectat spre exemplificare un  joc care poate creste constientizarea, increderea, stimuleaza emotional pozitiv copilul, dezvolta comportamente care sunt specifice copiilor cu atasament securizant, cum ar fi jocul ,,Coada dragonului”.

Citește mai mult: JOCURI SI ACTIVITATI DE STIMULARE A ATASAMENTULUI SECURIZANT LA ELEVI

Patternurile de ataşament  se formeaza  în mica copilărie, sunt rezistente la schimbare, se menţin în timp şi influenţează modul în care viitorul adult va intra în relaţiile sale sociale şi parteneriale.

Exista trei tipuri de ataşament  si fiecare dintre acestea genereaza la varsta adulta modele diferite de a initia si mentine o relatie:                                                         

1.  securizant

 • copilul experimentează trăiri pozitive: se simte în siguranţă, iubit şi protejat;

 • abilităţi de relaţionare şi comunicare: stabileşte uşor relaţii sociale, îşi face uşor prieteni;

  • încredere în el însuşi şi încredere în cei din jur;   

  • adaptare rapidă la  mediu şi la situaţii noi;

Citește mai mult: ATASAMENTUL SI ROLUL ACESTUIA IN COMPORTAMENTUL COPILULUI

Motto: ,, Meseria de profesor este o mare şi frumoasă profesiune, care nu seamană cu nici o alta, o meserie care nu se părăseşte seara, odată cu hainele de lucru. O meserie aspră şi plăcută, umilă şi mândră, exigentă şi liberă, o meserie în care mediocritatea nu e permisă, unde pregătirea excepţională este abia satisfăcătoare, o meserie care epuizează şi înviorează, ingrată şi plină de farmec » (Victor Hugo)

 Schimbările produse în societate şi prognoza accelerării schimbărilor în etapele ce vor urma impun ca necesară nu numai adaptarea sistemelor educative la noile realităţi economice, sociale, culturale şi ştiintifice, ci şi formarea în cadrul acestor sisteme a capacităţii de reglare continuă şi de autoperpetuare a adaptabilităţii.

Din această perspectivă principiile educaţiei permanente devin linii orientative pentru acţiunea educativă în general, iar educaţia adulţilor constituie un segment a cărui accentuare poate fi considerată un element prioritar. Trăind într-o societate bazată pe cunoaştere, indivizii sunt puşi în situaţia de a-şi structura permanent propriul mod de acces la informaţie şi propria capacitate de selectare a informaţiilor.

Citește mai mult: Repere psihopedagogice în motivarea cadrelor didactice pentru formare continuă - reflecţii...

Jocul - resursă metodologică pentru activităţile desfăşurate cu elevii şi părinţii

Jocul este o activitate fizică sau mintală , spontană sau planificată, dar realizată pentru ea însăşi, fără utilitate imediată, generatoare de distracţie, de plăcere sau de relaxare. Esenţa jocului este însă una intelectuală, depăşind limitele unei activităţii pur biologice sau fizice.

Jocul, ca metodă didactică, constituie o modalitate de a-I face pe elevi să participe activ la procesul de învăţare. Elevul părăseşte rolul de spectator şi devine actor în propria activitate de învăţare, ceea ce corespunde atât modalitaţii specifice de învăţare activă, cât şi creativităţii şi vieţii lui afective.

Citește mai mult: Construcția relației școală - familie