de organizare şi funcţionare a Comisiei de etică

Art. 1.  În cadrul unității școlare.... funcţionează Comisia de etică, constituită prin Decizia Directorului.

Art. 2. Prezentul regulament stabileşte modul de organizare şi funcţionare a Comisiei pentru implementarea Codului de etică profesională; dă asigurări cu privire la existenţa documentaţiei adecvate derulării activităţii privind modul de implementare a Codului de etică profesională; asigură continuitatea activităţii, inclusiv în condiţii de fluctuaţie a personalului;  sprijină auditul şi/sau alte organisme abilitate în acţiuni de auditare şi/sau control, iar pe director în luarea deciziei.

Art. 3. Rolul Comisiei de Etică

Obiectivul Comisiei de Etică este rezolvarea neregulilor sau conflictelor ivite, referitor la următoarele probleme:

  a) orice neregulă apărută în comunitatea școalră, sau încălcare a normelor de etică profesională şi de conduită,

 b) în cazul încălcării regulamentelor la nivelul oricărei structuri organizatorice, dacă regulamentul în vigoare nu conţine prevederi specifice referitoare la aceasta, 

c) încălcarea dreptului de autor, 

d) diferenţe de opinii sau conflicte ivite între persoane, respectiv persoane şi conducătorii structurilor organizatorice (la nivelul catedrelor și compartimentelor), care se referă la activitatea didactică, ştiinţifică sau socială din cadrul școlii,

 e) analizarea plângerilor, sesizărilor cu privire la abaterea de la normele etice şi rezolvarea acestora,

Citește mai mult: REGULAMENTUL

             Pornind de o lucrare postdoctorală a unui medic, psihobiolog (dr. Sally Rogers, profesor de psihiatrie la Institutul Davis MINDS, Universitatea din California) membră a unui grup de cercetători de la Developmental Psychobiology Research Group din Denver şi cu ajutorul  unor medici şi terapeuti in domeniul psihologiei clinice (dr. Dawson Geraldine, director al departamentului ştiinţific de la Autism Speaks şi prof. de pshiatrie la Universitatea Carolina de Nord, şi dr. Vismara Laurie, cercetător la Institutul Davis Mind al Universităţii din California), s-a elaborat metodologia şi teoria intervenţiei  ESDM – Early Start Denver Model, Modelul Denver de Intervenţie Timpurie (MDIT)

             Acest model de interventie este destinat a fi utilizat de părinţi şi de către toate tipurile de aparţinători ai copiilor, ȋn ansamblu, inclusiv  membrilor familiei extinse, tutorilor legali şi altor persoane care au grijă de un copil cu TSA (tulburări din spectrul autist). Modelul s-a finalizat ȋntr-o carte cu specific aplicat, publicata sub semnătura celor trei autoare ȋn anul 2012  ȋn Statele Unite ale Americii şi tradusă şi ȋngrijită ȋn limba română de către Asociaţia Naţională pentru Copii şi Adulţi cu Autism din România ȋn 2013, sub denumirea ,, Intervenţia timpurie la copilul cu autism. Folosirea activităţilor zilnice pentru a-i ajuta pe copii să relaţioneze, să comunice şi să ȋnveţe”.

Citește mai mult: UN TIP DE INTERVENŢIE TIMPURIE ȊN AUTISM: MODELUL DENVER

Cand lucreaza cu copiii,  cadrele didactice indeplinesc o serie de roluri, printre care mentionam: educatori, coordonatori, leaderi, pedagogi si animatori (rol specific actiunii de invatare prin metode de joc).

Sistemul de invatamant romanesc accentueaza, din nefericire:

- utilizarea metodei jocului cu precadere in scop didactic, pentru facilitarea invatarii, in detrimentul jocului de tip psihosocial, care are ca obiectiv formarea unei serii de abilitati psihosociale ale copilului;

- utilizarea metodei jocului bazat pe competitie, in detrimentul jocului bazat pe cooperare

Citește mai mult: Jocuri care formeaza abilitati psihosociale la copiii din zonele defavorizate

Diversele schimbări de ordin economic și sociocultural au generat fenomenul excluderii copiilor din procesele educaţional și social, datorate inegalităţii și segmentării populaţiei, migraţiunii, dispersării familiilor, exodului rural și denaturării principiilor solidarităţii umane, în general. În ciuda eforturilor făcute, realitatea demonstrează că educaţia tinde să reproducă și chiar să sporească segmentarea socială și culturală. Rolul tradiţional al educaţiei ca mijloc de promovare a coeziunii și mobilităţii sociale s-a diminuat puternic în contextul actual economic și social. Fenomenele menţionate au condus la izolarea/excluderea unor categorii de indivizi sau grupuri de indivizi. Aceasta explică importanţa deosebită acordată, în prezent, reconceptualizării sistemului de educaţie din perspectiva incluziunii. Educaţia incluzivă prevede schimbarea și adaptarea continuă a sistemului educaţional pentru a răspunde diversităţii copiilor și nevoilor ce decurg din aceasta, pentru a oferi educaţie de calitate tuturor în contexte integrate și medii de învăţare comună.

Citește mai mult: Obiective prioritare în învățământul incluziv