Campanie de informare, conștientizare, sensibilizare și motivare pentru atragerea și menținerea resurselor umane calificate în școli defavorizate din județele Dolj și Gorj
Sisteme educaționale incluzive sau selective?
Evoluția educației, a conceptelor și principiilor privind dezvoltarea continuă a acesteia a cunoscut o istorie sinuoasă, marcată de reformarea sistemelor sau a unor elemente ale acestora. Reformele au fost condiționate și de diferitele schimbări de ordin economic şi socio-cultural care au generat, pe lângă efectele pozitive, repercusiuni cu impact negativ asupra exercitării plenare a drepturilor omului: marginalizare, izolare, excludere.
Fenomenele marginalizării și excluziunii sociale, condiționate de segmentarea pe criterii economice (sărăcia fiind considerată principala cauză), cumulate cu factori de ordin social și cultural, precum și de factori personali (demotivare, dizabilitate etc.), au afectat cohorte întregi de populație, de diferite vârste, inclusiv copii. Apărută inițial ca o metaforă care viza procesele prin care indivizii sau grupurile de indivizi sunt ”împinși la marginea societății”, în prezent marginalizarea se referă la efectul proceselor prin care indivizilor li se limitează drastic accesul la resursele economice, politice, educaționale și comunicaționale ale colectivităților.
Incepand cu evolutia sa intrauterina, copilul ca sistem bio-psiho-social este supus unor influente din mediul sau extern (familie, scoala, comunitate, societate, etc.) cȃt si din mediul sau intern (biologic, fiziologic si trasaturile si aptitudinile innascute de personalitate).
Citește mai mult: EFECTELE CLIMATULUI FAMILIAL ASUPRA COMPORTAMENTELOR DIN MEDIUL SCOLAR AL ELEVILOR
Prin natura lor sociala, fiintele umane sunt incluse inca de la nastere in sisteme de viata al caror status ideal pentru dezvoltarea umana ar fi caracteristica de incluziune. In realitate, in functie de conditiile de trai, de legislatie si de tipologia comunitatii si a societatii, gradul de incluziune al diferitelor sisteme sociale in care este inclus copilul, ulterior adultul, difera semnificativ. Aceste sisteme sociale in care este inclus de la nastere individual, corespund cu sistemele de interes ale copilului, ele fiind mediul in care copilul este stimulat si invata prin imitare, modelare, etc., in proicesul de socializare primara si secundara.
Astfel, scolarii mici si mijlocii au ca sisteme de interes:
- parinti, familie
- scoala,
- anturaj de prieteni si colegi
- sunt preocupati de prezent
Citește mai mult: IMPORTANTA SISTEMELOR INCLUZIVE DIN VIATA SCOLARULUI
Formarea şi perfecţionarea salariaţilor a devenit o cerinţă a perioadei în care trăim. Dacă în trecut tinerii care dobândeau o profesie reuşeau, pe baza cunoştinţelor obţinute în timpul scolii, să o exercite pe toată durata vieţii, astăzi cunoştinţele se perimează foarte rapid - în perioada actuală de schimbări rapide prin care trece România formarea şi perfecţionarea ar trebui să devină un proces continu şi organizat care să ţină seama atât de schimbările care au loc în trecerea spre economia de piaţă, cât şi de cele care pot fi anticipate - în condiţiile în care inovaţiile schimbă tehnologia şi managementul de la o zi la alta, companiile şi societăţile comerciale sunt obligate să-şi reconsidere permanent politica de resurse umane şi valoarea muncii - nici o firmă nu poate da rezultate comparabile cu ceea ce există pe plan mondial dacă nu-şi va instrui permanent angajaţii, asigurând în acelaşi timp întărirea relaţiilor dintre angajaţi, comunicarea internă, lucrul în echipă, antrenarea angajaţilor în dezvoltarea instituţiei la care lucrează.
Indiferent ce tehnici de pregatire sunt selectate, programele de pregatire, nu pot avea succes daca angajatii nu vor sa invete. Astfel, acestia trebuie sa-si recunoasca deficientele si sa vada oferta de pregatire ca pe un mijloc de a le remedia. Oamenii care sustin ca nu au nimic de invatat nu vor profita de pe urma pregatirii.
Citește mai mult: METODE ȘI TEHNICI DE INSTRUIRE PROFESIONALĂ
Necesităţile de instruire rezultă din decalajul dintre nivelul necesar de competenţă profesională (actual sau viitor) şi cel manifestat de către cursant. Necesităţile de instruire reprezintă competențele (cunoştinţele și abilităţile) și co-competențele (atitudinile/comportamentele) de care mai are nevoie cursantul pentru a realiza cu succes sarcinile şi atribuţiile postului care îl deţine, actuale sau de viitor şi, ca rezultat, sarcinile grupului/subdiviziunii structurale şi ale organizației/instituției.
Identificarea necesităților de instruire înseamnă stabilirea faptului dacă există decalaj de competență profesională (cunoştinţe, abilităţi, atitudini/comportamente) şi care anume.
Evaluarea reprezintă determinarea decalajului de competență profesională şi a impactului acestuia asupra activității realizate.
Identificarea necesităţilor de instruire sunt aspecte care necesită a fi îmbunătăţite/dezvoltate prin instruire.
Citește mai mult: IDENTIFICAREA ȘI EVALUAREA NECESITĂȚILOR DE DEZVOLTARE PROFESIONALĂ