Campanie de informare, conștientizare, sensibilizare și motivare pentru atragerea și menținerea resurselor umane calificate în școli defavorizate din județele Dolj și Gorj
In societatea contemporana, importanta capitala a activitatilor de formare si perfectionare a tuturor angajatilor oricarei organizatii este determinata de caracteristica dominanta a perioadei actuale – accelerarea schimbarilor, a innoirilor in orice domeniu de activitate umana produse sub imperiul stiintei si tehnologiei, devenite forte motrice primordiale ale dezvoltarii societatii .
Rolul primordial al resurselor umane la scara intregii societăţi se regăseşte la nivelul organizaţiei, fapt recunoscut şi argumentat de numeroşi oameni de ştiinţă din diferite ţări şi de practica managerială a firmelor competitive pe plan naţional.
Pregătirea şi Instruirea personalului joacă la fel un rol important în succesul organizaţiei. Eesursele umane ale unei instituţii deţin cunoştinţele şi deprinderile necesare pentru îndeplinirea atribuţiilor şi misiunilor. Pregătirea resurselor umane constituie o cale importantă prin care instituţia îşi menţine nivelul de competenţă a personalului ţi îi sporeşte capacitatea de adaptare la soliciările induse de schimbările mediului în care acestea operează. De altfel, importanţa activităţilor de pregătire a personalului devine evidentă şi sub următoarele aspecte:
Educaţia incluzivă are ca principiu fundamental – un învăţământ pentru toţi, împreună cu toţi – care constituie un deziderat şi o realitate ce câştigă adepţi şi se concretizează în experienţe şi bune practici de integrare / incluziune. Programele de stimulare timpurie a dezvoltării reprezintă o etapă decisivă în realizarea obiectivelor educaţiei penrtu toţi. Acestea au o influenşă determinantă asupra formării inteligenţei, a personalităţii şi a comportamentelor sociale.
În pedagogia contemporană există o preocupare intensă pentru găsirea căilor şi mijloacelor optime de intervenţie educativă încă de la vârstele mici asupra unei categorii cât mai largi de populaţie infantilă. Integrarea / incluziunea poate fi susţinută de existenţa unui cadru legislativ flexibil şi realist, de interesul şi disponibilitatea cadrelor didactice din şcoala de masă şi din şcoala specială, de acceptul şi susţinerea părinţilor copiilor integraţi, de implicarea întregii societăţi civile, dar şi de nivelul de relaţii ce se formează şi se dezvoltă la nivelul clasei integratoare, care se bazzează pe toleranţă şi respect faţă de copilul cu probleme.
Citește mai mult: EDUCAŢIA INCLUZIVĂ – ROLUL FACTORILOR EDUCATIVI
Centrarea atenţiei educaţionale pe grupurile vulnerabile este un indiciu al nivelului de civilizaţie atins de o anumită societate şi aceasta impune căutarea unor noi formule de solidaritate umană, fapt ce are o semnificaţie aparte în societatea noastră.
Educaţia incluzivă are ca principiu fundamental- un învăţământ pentru toţi, împreună cu toţi- care constituie un deziderat şi o realitate ce câştigă adepţi şi se concretizează în experienţe şi bune practici de integrare/ incluziune.
Programele de stimulare timpurie a dezvoltării reprezintă o etepă decisivă în realizarea obiectivelor educaţiei pentru toţi.
Acestea au o influenţă determinată asupra formării inteligenţei, a personalităţii şi a comportamentelor sociale. În pedagogia contemporană există o preocupare intensă pentru găsirea căilor şi mijloacelor optime de intervenţie educativă încă de la vârstele mici asupra unei categorii cât mai largi de populaţie infantilă.
Toti copiii au dreptul de a fi educaţi împreună, oricare ar fi dizabilitatea/ handicapul sau dificultăţile de învăţare. Educaţia integrată este un drept pentru respectarea căruia este nevoie de o educaţie bună şi de bunul simţ social.
Educaţia integrată se referă la faptul că toţi copiii trebuie să înveţe împreună în medii cât mai aproape de contextul normal al vieţii şi nu în medii separate. Fiecare copil trebuie integrat într-un program adecvat de educaţie; fiecare copil are dreptul să meargă la grădiniţă/şcoală unde merg toţi copiii din vecinătatea sa, iar grădiniţă/şcoala să răspundă nevoilor sale educative.
Orice copil are o serie de particularităţi, caracteristici care se referă la modul, stilul, ritmul şi specificul învăţării sale. În acelaşi timp o serie de copii au particularităţi ce îndreptăţesc un sprijin suplimentar, activităţi specifice pentru realizarea sarcinilor de învăţare; este vorba de cerinţe speciale, diferite de ale majorităţii copiilor şi care determină măsuri specifice. Cerinţe speciale poate avea orice om/copil în anumite perioade, pentru că cerinţele speciale acoperă o realitate extrem de variată, complexă şi dinamică - de la probleme simple, determinate de dezvoltarea tipică a individualităţii şi persoanei, până la problemele unice, care nu se pot rezolva decât cu o intervenţie specială şi specifică.
Citește mai mult: IMPORTANȚA PRACTICILOR INCLUZIVE ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL ROMÂNESC ACTUAL
In martie 2018, combinand cele mai recente date din intreaga lume, Centrul pentru Prevenirea si Controlul Bolilor, Statele Unite ale Americii, a concluzionat ca în lume, 1 din 68 de persoane are autism. Pe baza cifrelor din ultimii ani, specialistii estimează că, la ora actuală, autismul este o afectiune mai frecvent întâlnită decat cancerul, diabetul si Sindromul Down.
Studiile si experienta terapeutica a organizatiilor nationale si internationale arată că diagnosticarea timpurie, la vârsta de 18 – 36 luni, precum si interventiile specializate si integrarea socială a persoanelor cu tulburari din acest spectru, cresc cu până la 47% posibilitatea ca persoanele cu autism sa dobândeasca abilităti pentru viata independentă (Lovaas I., UCLA, 1987).
În anul 2012, ȋn România erau înregistrate 7.179 de persoane diagnosticate cu autism (conform Ministerului Sănătătii) însă numărul real al acestora este mult mai mare – specialistii estimează cel putin 15.000 de persoane, majoritatea nefigurând în evidenta oficială, iar in 2017 se estimeaza ca unul din 51 de copii români este diagnosticat cu autism față de 1 din 68 la nivel mondial .