Campanie de informare, conștientizare, sensibilizare și motivare pentru atragerea și menținerea resurselor umane calificate în școli defavorizate din județele Dolj și Gorj
Profesorii reprezintă categoria profesională care manifestă cel mai ridicat nivel de stres profesional. Stresul este determinat de modul în care o persoană percepe, interpretează şi evaluează evenimentele neplăcute cu care se confruntă. Stresul profesorilor este produsul modului în care profesorul reacţionează şi se adaptează la solicitările postului (datoriile zilnice ca şi cadru didactic) şi la ameninţări (acţiunile altora).
Stresorii zilnici pentru profesori pot fi: termene, pregătirea lecţiilor, confruntarea cu elevi dificili, conflicte cu conducerea instituţiei de învăţământ sau cu colegii, discuţiile cu părinţii. S-a constatat că confruntarea cu toţi aceşti stresori diminuează curiozitatea intelectuală a acestuia şi poate conduce la o lipsă de implicare a acestuia în pregătirea subiectelor pe care le predă.
Experimentarea stresului poate avea un efect direct asupra performanţei cadrelor didactice şi, indirect, asupra a ceea ce învaţă elevul. Profesorii care experimentează un nivel de stres ridicat sunt mult mai preocupaţi cu problemele probabile de comportament ale elevilor şi încep să se concentreze mai mult pe controlul comportamentului elevului decât pe crearea unei experienţe de învăţare stimulative şi captivantă.
Modul în care ne percepem depinde de gradul de autostimă (autoapreciere, autorespect, autoacceptare) pe care îl avem. Astfel, daca ne acceptăm pe noi însine, daca ne apreciem pentru ceea ce facem bine - aceasta contribuie la autorespectul si increderea in sine - daca acceptam ca avem si slabiciuni fara sa ne criticam in permanenta pentru ele - aceasta constituie baza tolerantei fata de sine si, implicit, fata de altii - putem trai confortabil din punct de vedere emotional. Trebuie inteles ca este bine sa existe mereu un echilibru intre autoapreciere si autocritica, nici una din cele doua extreme nefiind eficienta. Cel care se lauda prea mult este, in cele din urma, persiflat sau chiar abandonat de catre ceilalti iar cel care se autocritica exagerat provoaca celorlalti fie sentimente de mila, de vina, fie un sentiment de superioritate, atragand de la sine alte critici. Pastrand pe cat posibil echilibrul intre o lauda de sine exagerata si o autocritica exagerata putem contribui la igiena noastra sufleteasca.
Când iti acorzi suficienta valoare iti atingi mai usor obiectivele pentru ca a avea incredere in sine, in fortele proprii te face sa-ti mobilizezi exact resursele de care ai nevoie sa depasesti obstacolele si sa mergi in directia dorita.
”Stresul este asemeni unui condiment: prea puţin face mâncarea neinteresantă, prea mult te poate sufoca.” Donald Tubesing
Stresul a devenit, în ultimul timp, un fenomen tot mai răspândit. Acest termen este unul dintre cei mai populari şi a devenit o sursă de îngrijorare, având un impact negativ asupra randamentului persoanei în cauză. Stresul în muncă este cauza a peste un sfert din totalul concediilor medicale a căror durată reprezintă cel puţin două săptămâni de absenţe de la locul de muncă. Stresul în muncă poate fi cauzat de riscuri psihosociale cum sunt proiectarea activităţilor, organizarea muncii, management (solicitări profesionale deosebite şi posibilităţi reduse de control asupra propriei activităţi sau probleme cum ar fi violenţa şi hărţuirea la locul de muncă). Unele riscuri fizice, cum sunt zgomotul şi temperatura din mediul de muncă pot, de asemenea, să cauzeze stresul în muncă.
Citește mai mult: MANAGEMENTUL STRESULUI: CAUZALITĂŢI ŞI INTERDEPENDENŢE
Succesul si performanta unei institutii sunt obiectivele principale ale activitatii mangeriale. In timp ce competentele profesionale raman o conditie principala a performantei institutionale, abilitatatile relationate cu lucrul cu oamenii pot fi factor decisivi de reusita sau esec in climatul organizational.
In institutiile educationale, relatia cu alta fiinta umana este prioritara: managerul avand in echipa pe care o conduce alte persoane a caror activitate este in intregime destinata altor persoane, copii si elevi in formare educational-profesionala si in plin proces de dezvoltare umana.
Noțiuni generale
Lumea complexă în care trăim ne face să conştientizăm din ce în ce mai mult că inteligenţa emoţională, adică modul în care ne stăpânim şi ne înţelegem emoţiile, joacă un rol esenţial în dobândirea fericirii şi a succesului în viaţă. Foarte mult timp, inteligenţa intelectuală sau cognitivă a primat în faţa celei emoţionale, în modul în care copiii au fost educaţi. În prezent, specialiştii confirmă faptul că inteligenţa emoţională joacă un rol fundamental în formarea şi dezvoltarea unor copii deştepti, fericiţi şi de succes.
Inteligenţa emoţională
Inteligenţa emoţională reprezintă aptitudinea de a identifica, evalua şi controla propriile emoţii dar şi pe cele ale persoanelor din jur. Acest tip de inteligenţă rezidă din capacitatea de a te cunoaşte şi înţelege pe ţine şi de a-i cunoaşte şi înţelege pe ceilalţi. Inteligenţă emoţională este legată de concepte precum iubire, empatie, spiritualitate, şi nu are legătură cu coeficientul de inteligenţă pe care îl ştim cu toţii - IQ.
Citește mai mult: Rolul jocului în dezvoltarea socio-emoțională a copiilor din mediile defavorizate